La Dobrovăţ este obiceiul împământenit de pe vremea cunoscutului părinte Nicolae Isailă, ca în ziua de hram să se facă rugăciune, ospătarea musafirilor, să fie voie bună și bucurie duhovnicească, fără parastas de pomenire a morților, urmând ca pomenirea celor adormiți să se facă în ziua următoare. De aceea, dacă în ziua de hram satul este plin de lume, copii veniți la părinți, rude, prieteni care se întâlnesc, toți aceștia, cu mic cu mare, sunt prezenți în ziua următoare la cimitirul satului, unde se face slujbă mare, cu sobor, pentru pomenirea celor reposați. Cimitirul devine aproape neîncăpător, iar cinstirea înaintașilor adună la căpătâiul celor dragi, dar plecați din această lume, mulți fii ai satului, veniți din diferite locuri ale lumii.
Se află la 30 de kilometri de Iași, în Comuna Dobrovăț. Denumirea localității este pusă pe seama salutului adresat de Sfântul Ștefan cel Mare unui monah eremit: ”DOBRÂ VECER!”(Bună seara!). După alții denumirea vine de la o pădure tânără ce se găsea aici, căreia i se zicea ”DUMBRĂVĂȚ”. În comună se găsește și ultima ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare, mănăstirea Dobrovăț, care păstrează o parte din pinctura originală, spre marele interes al celor ce caută FRUMOSUL (spiritual, dar și estetic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumim ca ne scrieti!