la cimitir- 28 iulie 2011

La Dobrovăţ este obiceiul împământenit de pe  vremea cunoscutului părinte Nicolae Isailă, ca în ziua de hram să  se facă rugăciune, ospătarea musafirilor, să fie voie bună și bucurie duhovnicească, fără parastas  de pomenire a morților, urmând ca pomenirea celor adormiți să se facă în ziua următoare. De aceea, dacă în ziua de hram satul este plin de lume, copii veniți la părinți, rude, prieteni care se întâlnesc, toți aceștia, cu mic cu mare, sunt prezenți în ziua următoare la cimitirul satului, unde se face slujbă mare, cu sobor, pentru pomenirea celor reposați. Cimitirul devine aproape neîncăpător, iar cinstirea înaintașilor adună la căpătâiul celor dragi, dar plecați din această lume, mulți fii ai satului, veniți din diferite locuri ale lumii.

Monumentul pentru eroi

La slujbă în jurul monumentului

Părinţii slujitori

Veşnica pomenire!

La morminte

Imagini de la Hramul Bisericii

   Cu mulțumire față de bunul Dumnezeu, îmi plec genunchii inimii și aduc și rugăciune de cerere pentru enoriașii parohiei noastre, atât de iubitori de cele sfinte și cinstitori de Dumnezeu, dar cer Domnului bucurie și har și pentru  părinții care au avut bunavoire să participe la sărbătoarea noastră, la rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru sfinții săi. Cinste și laudă pentru Sfântul Pantelimon, ocrotitorul satului și al bisericilor din Dobrovăț Moldoveni, și mulțumire părinților participanți la bucuria noastră (menționăm pe părintele Mihai Opariuc, fost paroh de cinste în acest sat, părintele Ștefan Misarciu, părintele Pătrăuceanu Nicolae, cuviosul părinte Mercurie Lupu, de la mănăstirea ștefaniană din localitate, și bunul nostru prieten, părintele Bogdan Sârbu).  Mulțumirea se îndreaptă către toți cei ce s-au implicat în înfrumusețarea zilelor de hram, cu munca sau darurile lor.

hram la parohia noastra

         Ca în fiecare an, 27 iulie este ziua când în Dobrovăț vin fiii satului la casele părintești sau la mormintele părinților. Sărbătoarea sfântului mare mucenic și  tămăduitor Pantelimon, ziua de hram, este forte importantă pentru locuitorii acestui sat, fiind prilej de revedere, de emoții și bucurii.
        La slujba Bisericii au participat, alături de credincioși, părintele Mihai Opariuc, părintele Misărciu Ștefan, părintele Sârbu Bogdan, părintele Pătrăuceanu Nicolae și cuviosul părinte Mercurie Lupu  de la Mănăstirea Dobrovăț, cărora le mulțumim pentru rugăciunea făcută prin împreuna slujire.
         A doua zi am slujit la cimitirul satului împreună cu părintele Nistor Mihalache (parohia Pahomia) și împreună cu doi frați preoți musafiri, făcând parastas întru pomenirea celor adormiți.
        La mulți ani și multe bucurii duhovnicești celor ce au sarbătorit pe Sfântul Pantelimon!

safintii apostoli Petru si Pavel

            Acesti apostoli sunt numiți corifeii apostolilor. Sfântul Petru  face parte din ceata celor doisprezece apostoli, era cel mai vârstinc dintre apostoli și eras considerat cel mai înțelept. Deși cel mai vârstnic și cel mai înțelept are  parte de o cădere, se leapădă de Hristos, arătând slăbiciunea firii omenești: „Cel ce stă să ia seama să nu cadă!”  După lepădare se pocăiește, căci ne spune Evanghelia că „ieșind afară a plâns cu amar”. Hristos îl repune în treapta apostoliei. Petru era căsătorit, dar familia nu a fost o piedică în a-l urma pe Iisus, în a vesti Evanghelia, în a deveni propoveduitor al Învierii și al bucuriei.
        Spre deosebire de Petru, Pavel nu face parte din ceata celor doisprezece apostoli, dar devine cel mai mare propoveduitor al Fiului lui Dumnezeu, după convertirea sa pe drumul Damascului. Se numea, după cum se știe, Saul. Era un om învățat și plin de râvnă.  Râvna sa îl face să devină prigonitor al Bisericii Creștine. În drumul spre Damasc, mergea să prigonească pe creștini, are parte de vederea luminii dumnezeiești, vedenie ce îl cutremură și în urma căreia devine alt om. Din prigonitor devine mărturisitor. Are parte de botez, de o inițiere în tainele creștinismului, după care ajunge unul dintre marii răspânditori al Evangheliei, făăcător de minuni și cutezător puternic înaintea lui Dumnezeu.
Amândoi apostolii mor la Roma, în timpul prigoanei lui Nero. Moartea fiecăruia dintre ei este o încununare a întregii lor vieți de jertfă și iubire.  În anul 67, în ziua de 29 iunie, cei doi sunt martirizați. Sfântul Petru este răstignit cu capul în jos, la cerea lui, deoarece nu se considera vrednic de a muri așa cum  a murit Hristos, iar Sfântul Pavel își dă sufletul prin tăierea capului.