Frumoasa iarna

Cu o podoaba  frumoasa, padurea ne  inconjoara in drumul spre Dobrovat!

Sf Jertfa

Sf Disc pregatit pentru SF Liturghie

 Pe Sfanta Masa

Rugaciune - Vasile Militaru

Rugaciune - Vasile Militaru

Sfantul Trifon

luni, 1 februarie 2010 (de pe http://candela-aprinsa.blogspot.ro/2010/02/sfantul-mucenic-trifon-ocrotitorul.html)

Sfântul Mucenic Trifon - ocrotitorul viilor si al livezilor 

Sfântul Mucenic Trifon s-a nascut in satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfarsitul secolului al III-lea, regiune care astazi apartine Turciei. Dumnezeu i-a daruit din copilarie darul vindecarii bolnavilor si putere asupra demonilor. Pe cand avea 17 ani, a scos de sub stapanirea diavolului pe fiica imparatului roman Gordian. Dupa sase zile de post si rugaciune, Sfantul Trifon le-a descoperit paganilor existenta diavolului. La porunca sa, diavolul s-a aratat tuturor, in chip de caine negru, avand ochii ca de foc. Prin aceasta minune a atras pe multi pagani la crestinism.

Mai tarziu, in vremea imparatului Deciu, persecutorul crestinilor, Trifon a fost prins si supus la multe chinuri: a fost lovit cu batele, a fost ars, i s-au batut cuie in talpi si dus descult prin oras, pe vreme de iarna. Toate acestea sfantul le-a indurat cu rabdare. Pentru ca nu va sluji zeilor, a fost condamnat la taierea capului cu sabia. S-a rugat lui Dumnezeu sa moara inainte de a fi supus la pedeapsa data de imparat. Astfel, cand soldatii au ridicat sabia sa-i taie capul, sfantul si-a si dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Crestinii au luat trupul Sfantului Trifon, cu intentia de a-l ingropa in Niceea. Insa, sfantul li se va descoperi si le va cere sa-l duca trupul in satul natal, Lampsac. Mai tarziu, moastele Sfantului Trifon au fost mutate la Constantinopol si apoi la Roma.
      (Luat de pe http://candela-aprinsa.blogspot.ro/2010/02/sfantul-mucenic-trifon-ocrotitorul.html)

Cui mai scrii?

            Am deschis pagina parohiei si mă gândeam daca să mai scriu ceva, să nu mai scriu..., daca scriu oare pentru cine, cui ma adresez? Interesant acest tip de mandrie a scrisului, potrivit căreia scriu pentru ca toti scriu cate ceva, desi nu toata lumea are  neaparat ceva de spus. Imi amintesc de versetul proorocului care pomeneste de „Darul  scriitorului ce scrie iscusit!” Acest verset are  o sonoritate aparte, chiar atractiva, dar cand ma gandesc  la cat se scrie in ziua de azi, la cum se scrie, nu pot sa nu ma intreb: oare cine mai citeste? Sau poate fiecare autor isi are cititorii lui (macar mama si tata etc). 
                                                                                   Eu mi-s...


         

Noul an

           Am intrat în noul am, cu sperante, poate cu temeri, dar cu sigurantă si cu planuri, mai mult sau mai putin realizabile. Oricum, dupa atâtea sărbători, fiecare cu farmecul  si plinătatea ei, păstrez în inima mea o multumire, dar și o oarecare nostalgie. Bucuria colindelor cântate la Nasterea Domnului, atmosfera vibrantă din noaptea trecerii în noul an, emotiile din ziua sfintirii apei la Bobotează, când se face Aghiazma Mare, au un ecou în toți cei ce participă la aceste evenimente. Aceste sărbători sunt o bogație ce împodobesc sufletele. În bunătatea Sa, Dumnezeu dăruiește aceste bucurii tuturor, ca o împlinire pentru cei mai credincioși, o răsplată și binecuvântare, dar atinge  și pe cei mai puțin credincioși, mai puțin implicati religios în propria viață, potrivit iubirii Sale  fără margini și plină de dăriure.
           Ziua Botezului Domnului, a fost prilej de împreună slujire a  parintelui Nicolae (Parohia Dobrovăț Ruși), a parintelui stareț Chesarie și a părintelui Mercurie (de la Mănăstirea Dobrovăț) precum și a celui ce notează, de la parohioa Dobrovăț Moldoveni, împreună slujire prilejuită de Sfințirea Mare a Apei. Anul acesta a fost de o fumusețe rară. În fața mesei pentru slujbă au stat crucile de gheață lucrate frumos  de gospodarii  celor două sate, iar de sus Dumnezeu ne trimitea podoaba cea albă a fulgilor de zăpadă. Crengile de brad, cu verdele lor primeau fulgii, iar gerul ne mușca ușor de degete. Când am cufundat în apă crucile și busuiocul, corul a început a cânta: „În Iordan botezându-te Tu Doamne...” ( http://www.youtube.com/watch?v=W4GGDaemnrs). Tot atunci au rasunat  bubuiturile armelor de vânătoare. Fiecare, în felul lui, lăuda pe Dumnezeu, iar Dumnezeu lucra în noi.
      A fost cu totul deosebită  ziua de  șapte ianuarie, închinată Soborului Sf. Ioan Botezătoru, când în mijlocul bisericii, am ținut în mâini un frumos tort dăruit de cei mai apropiati dintre credincioși subsemnatului.  Le multumesc!
  

Ajunul Craciunului

 Nasterea Domnului  aduce  bucurie in fiecare casa si, potrivit traditiilor noastre, inainte de  aceasta sarbatoare, se merge cu icoana Nasterii pentru binecuvantare. Prin icoana este adus chipul lui Hristos in familiile noastre, iar preotul este cel ce se face mesager a cerului, vestitor al implinirii proorociilor. „Hristos se naste, slaviti-L!”
 Pr Ovidiu Ioan S.

Postul Craciunului

 Ne apropiem  de zilele de sarbatoare  închinate Nasterii Domnului Iisus.Fiecare se pregăteste într-un fel sau altul pentru aceasta sărbătoare. Cei interesati de trairea unei vieti duhovnicesti mai intense se pregatesc cu post, spovedanie, rugăciune, fapte bune mai multe decât de obicei, pentru a intampina  Nasterea Domnului cu pace lăuntrică. Sărbătoarea Nasterii devine asumata si e primită ca un dar duhovnicesc pe care Dumnezeu il face lumii. Noi nu putem trăi tot timpul în prezența tare a vietii duhovicesti, și, de cele mai multe ori, suntem rătăcitori  sau căutători ai propriei vieți. Pregătirile pentru sarbători sunt si niște reorientari spre interiorul propriei persoane, reorientare ce se realizează într-o colaborare a voinței personale cu Bunul Dumnezeu. Intrarea în atmosfera festiva a unei sărbători este ca o intrare intr-un locaș al luminii, al  înțelegerii, al sensului.

la cimitir- 28 iulie 2011

La Dobrovăţ este obiceiul împământenit de pe  vremea cunoscutului părinte Nicolae Isailă, ca în ziua de hram să  se facă rugăciune, ospătarea musafirilor, să fie voie bună și bucurie duhovnicească, fără parastas  de pomenire a morților, urmând ca pomenirea celor adormiți să se facă în ziua următoare. De aceea, dacă în ziua de hram satul este plin de lume, copii veniți la părinți, rude, prieteni care se întâlnesc, toți aceștia, cu mic cu mare, sunt prezenți în ziua următoare la cimitirul satului, unde se face slujbă mare, cu sobor, pentru pomenirea celor reposați. Cimitirul devine aproape neîncăpător, iar cinstirea înaintașilor adună la căpătâiul celor dragi, dar plecați din această lume, mulți fii ai satului, veniți din diferite locuri ale lumii.

Monumentul pentru eroi

La slujbă în jurul monumentului

Părinţii slujitori

Veşnica pomenire!

La morminte

Imagini de la Hramul Bisericii

   Cu mulțumire față de bunul Dumnezeu, îmi plec genunchii inimii și aduc și rugăciune de cerere pentru enoriașii parohiei noastre, atât de iubitori de cele sfinte și cinstitori de Dumnezeu, dar cer Domnului bucurie și har și pentru  părinții care au avut bunavoire să participe la sărbătoarea noastră, la rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru sfinții săi. Cinste și laudă pentru Sfântul Pantelimon, ocrotitorul satului și al bisericilor din Dobrovăț Moldoveni, și mulțumire părinților participanți la bucuria noastră (menționăm pe părintele Mihai Opariuc, fost paroh de cinste în acest sat, părintele Ștefan Misarciu, părintele Pătrăuceanu Nicolae, cuviosul părinte Mercurie Lupu, de la mănăstirea ștefaniană din localitate, și bunul nostru prieten, părintele Bogdan Sârbu).  Mulțumirea se îndreaptă către toți cei ce s-au implicat în înfrumusețarea zilelor de hram, cu munca sau darurile lor.