Am deschis pagina parohiei si mă gândeam daca să mai scriu ceva, să nu mai scriu..., daca scriu oare pentru cine, cui ma adresez? Interesant acest tip de mandrie a scrisului, potrivit căreia scriu pentru ca toti scriu cate ceva, desi nu toata lumea are neaparat ceva de spus. Imi amintesc de versetul proorocului care pomeneste de „Darul scriitorului ce scrie iscusit!” Acest verset are o sonoritate aparte, chiar atractiva, dar cand ma gandesc la cat se scrie in ziua de azi, la cum se scrie, nu pot sa nu ma intreb: oare cine mai citeste? Sau poate fiecare autor isi are cititorii lui (macar mama si tata etc).
Eu mi-s...
